STUDIU: Parastasul – rugăciunea celor vii pentru cei adormiți

În Biserica Ortodoxă, cultul morților este foarte dezvoltat și are o importanța deosebită. Parastasele sau pomenirile, sunt rugăciuni însoțite de fapte de milostenie, care se fac pentru cei adormiți. Parastasele sunt ierurgii (slujbe sfinte) speciale, la care trupul mortului, nefiind de fața, este simbolizat prin colivă. Verbul grecesc “paristemi” înseamnă a se alinia alături de cineva, a sta în rând cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarășul de sacrificiu al cuiva. Deci parastasul este slujba prin care noi ne alăturăm, prin rugăciune, celui răposat, și ne înfățișăm lui Dumnezeu cu rugăciuni fierbinți, pentru ca El să ierte păcatele celui adormit.

Biserica a rânduit ziua de sâmbătă, ca zi liturgică de pomenire a morților (pentru că Hristos ziua sâmbetei a petrecut-o după moartea Sa cu cei adormiți, și a înviat duminica) și așa-zisele soroace de pomenire:

– La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mântuitorului a treia zi;

– parastasul la 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri”;

– parastasul de la 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, ”pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer”;

– parastasul de la 3 luni, în cinstea Sfintei Treimi;

– parastasul de la 6 luni, în cinstea Sfintei Treimi;

– parastasul de la 9 luni, în cinstea Sfintei Treimi;

– parastasul de la 1 an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo;

– după un an, se face parastas pentru cel răposat din an în an, până la șapte ani, pomenirea de la șapte ani amintind de cele 7 zile ale creației; Ca o dovadă a dragostei noastre putem să-i pomenim pe cei dragi ai noștri din an în an și după șapte ani, așa făceau creștinii în vechime – ziua morții persoanelor dragi erau cinstite în fiecare an;

– Pomenirea de obște (comună) a celor adormiți, anume: a) Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne – sâmbăta Înfricoșătoarei Judecăți); b)Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt – Sâmbăta Rusaliilor); c) Moșii de toamnă (zi care poate fi între 26 octombrie și 8 noiembrie), d) se mai pot face pomeniri de obște în următoarele zile din cursul anului bisericesc: ziua de șase august (Schimbarea la Față), Paștele blajinilor (luni după Duminica Tomei) și Joia Înălțării, în special pentru eroi, ca și ziua hramului bisericii (în cazul nostru – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie). În aceste zile se face pomenirea părinților, moșilor și strămoșilor noștri cei din veac adormiți.

– Îi putem pomeni pe cei dragi ai noștri și în zilele de cinstire ale sfinților ale căror nume le-au purtat în această viață. (de exemplu: dacă a purtat numele ION îi putem face o colivă pe 7 ianuarie când este sărbătorit Sfântul Ioan Botezătorul ). Sfinții ale căror nume le purtăm prin botez se roagă pentru noi lui Dumnezeu. Sunt ocrotitorii noștri în această viață și după moarte.

Tradiţional cu ocazia parastasului se face o colivă care se împarte însoțită de bucate și vin pentru cei adormiți. Înainte de a se înmâna bucatele se aprinde o lumânare. Cel care face pomana spune: Pentru sufletul robului lui Dumnezeu(numele celui adormit întru Domnul), iar cel care primește rostește: Bogdaproste sau Să fie primit.

IMPORTANT!!!

– Multe din soroace pentru pomenirea morților, dacă se fac în zile de post, în mod obligatoriu și preparatele trebuie să fie de post;

– Se cuvine ca înainte de parastas să fie anunțat și preotul cu câteva zile înainte pentru buna desfăşurare a programului liturgic şi pentru oferirea tuturor informaţiilor cu privire la slujba parastasului;

– Toate persoanele invitate de familia celui căruia i se face slujba de pomenire, au obligația morală de a participa la slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, nu numai la masa care se organizează cu această ocazie, căci scopul parastasului este acela de a ne ruga împreună pentru sufletul celui adormit întru Domnul.

– Nu se fac parastase în următoarele zile și perioade din cursul anului:

a) în toate Duminicile din cursul anului bisericesc;

b) în perioada dintre Nașterea Domnului (25 Decembrie) și Botezul Domnului (6 Ianuarie);

c) din Duminica Lăsatului sec de carne până în Sâmbăta Sfântului Teodor (prima sâmbătă din Postul Mare);

d) Din ziua sâmbăta precedentă Duminicii Floriilor până în Duminica Tomei;

e) La praznicele împărătești sau la sărbătorile mari.

Preot Drd. Andrei-Gabriel Ghiaur.
0%
încărcat
Se încarcă
Se încarcă
Se încarcă
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...