Argument
Sfinţii Apostoli, urmând Mântuitorul Iisus Hristos, Care ,,străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi neputinţa în popor” (Matei IX, 35), au avut şi ei datoria de a duce mai departe această slujire, să vestească Evanghelia Împărăţiei, să propovăduiască învăţătura cea de suflete mântuitoare, să înveţe „toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), dar, în acelaşi timp, şi să poarte grijă şi de cei aflaţi în suferinţă, să se roage şi să-i vindece pe cei bolnavi prin rugăciune şi prin ungere cu untdelemn sfinţit. Prin urmare această ,,purtare de grijă” faţă de cei aflaţi în suferinţă a devenit, şi pentru urmaşii Apostolilor, o misiune strâns legată de slujirea aproapelui; misiune ce are la bază iubirea, ca împlinire a celei mai mari porunci dumnezeieşti ,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei XXII, 37-39).
Tainei Maslului săvârșită ,,întru numele Domnului”
Se știe faptul că ungerea cu untdelemn a bolnavilor, era pe vremea Mântuitorului Hristos, cunoscută și practicată atât de păgâni cât și de iudei. În parabola Samarineanului Milostiv citim că cel rănit de tâlhari este uns cu untdelemn ,,Și, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând pe ele untdelemn…” (Luca X, 34), iar Sfinții Apostoli când au fost trimiși, înainte de Învierea Domnului, să propovăduiască pocăința, ,,ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i făceau sănătoși” (Marcu VI, 13). Mântuitorul consfințește această practică și o ridică la rangul de Taină, dar împrejurările în care face aceasta nu ne sunt cunoscute .
Sfânta Scriptură nu conține niciun text în care să se indice precis timpul și locul când a instituit Mântuitorul Taina Maslului. Ea conține însă mărturii indirecte din care reiese clar că Maslul este o Taină instituită de Hristos. Astfel, ni se spune în Epistola Sfântului Apostol Iacob: ,,Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, întru numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacob V, 14-15). Din aceste cuvinte, înțelegem că Maslul este o lucrare văzută, ce era cunoscută și practicată înainte de timpul scrierii Epistolei Sfântului Apostol Iacob. Această lucrare sfântă se săvârșea întru numele Domnului, deci printr-un ritual poruncit de Mântuitorul, ceea ce înseamnă că El a instituit-o, în intervalul de 40 de zile de la Înviere până la Înălțare . Sfântul Apostol Iacob arată apoi că prin săvârșirea ritualului Maslului se împărtășește creștinului harul vindecător de bolile trupești și sufletești.
Deci în Taina Maslului se împărtăşește creștinului aflat în suferință (sufletească și trupească) în chip nevăzut harul tămăduirii și al iertării de păcate (rămase după mărturisire), prin ungerea cu undelemn sfințit, însoțită de rugăciunile preoților. Am putea spune că Maslul este Taina vindecării suferinței umane ,,întru numele Domnului”.
Eleoungerea – Taina celor aflați în suferință
Trebuie să recunoaștem, că una dintre cauzele principale ale descurajării și deprimării omului este boala. Credinciosul aflat în suferință este chinuit și de conștiința că boala lui are cauza și în unele păcate pe care nu le-a putut mărturisi, sau a uitat să le mărturisească. Oare Dumnezeu, Care le-a adus pe toate de la nefiinţă la fiinţă, nu S-a gândit și la un ajutor dat omului în aceste situații de boală, de încercare și de slăbire sufletească? Cu siguranță, da! Însăși Taina Maslului arată că Dumnezeu Își manifestă mila Lui și față de cei suferinzi care-și pun nădejdea în El , care apelează la El în aceste situații nefericite. Observăm și faptul că în toate rugăciunile Maslului se apelează mai ales la mila lui Dumnezeu, iar Dumnezeu apare în această Taină ca Doctorul plin de milă care vindecă bolile sufletești și trupești, ca Stăpânul milostiv, Care miluiește și tămăduiește pe cel bolnav.
În podobia glasului IV, din canonul lui Arsenie, de la sfințirea untdelemnului cu care se unge bolnavul, se cere: ,,Doctorul și ajutătorul celor ce sunt în dureri, Izbăvitorul și Mântuitorul celor neputincioși, Însuți, Stăpâne al tuturor și Doamne, dăruiește tămăduire neputinciosului robului Tău (N); îndură-Te şi miluieşte pe acesta care mult a greşit și-l izbăveşte de păcate, Hristoase, ca să slăvească puterea Ta cea dumnezeiască” . Elocventă în acest sens este și rugăciunea sfințirii untdelemnului, care se citește de șapte ori: ,,Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta, ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin” .
În opinia părintelui Dumitru Stăniloae, Taina aceasta poate fi socotită, prin excelență, Taină a trupului, sau Taina rânduită pentru însănătoșirea trupului . Prin această Taină se subliniază valoarea pozitivă acordată de Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care Însuși a luat trup pentru a noastră mântuire. În rugăciunea a doua din rânduiala Tainei Sfântului Maslu se cere Mântuitorului Hristos vindecarea celui aflat în suferință pe baza faptului că El S-a întrupat: ,,…Cel ce pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai făcut om pentru zidirea Ta …caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu harul Sfântului Tău Duh în ceasul acesta şi trimite-l peste robul Tău acesta (N), care și-a cunoscut păcatele sale şi a venit la Tine cu credinţă” .
Legătura dintre Taina Maslului și Taina Pocăinței
Maslul este o taină repetabilă, ca și Spovedania și Euharistia, fiind rânduit ca a șaptea Taină. Din punctul de vedere al conținutului, al sensului pe care i l-a dat de la început Domnul Iisus Hristos, Maslul are contingențe cu Taina Pocăinței , cu Taina prin care se curăță sufletul omului, care dă vindecare părții spirituale. Putem spune că recunoașterea și mărturisirea păcatelor, în Taina Pocăinței, este absolut necesară pentru o vindecare integrală a ființei umane, scopul Tainei Maslului, deci iertarea păcatelor stă la originea tămăduirii bolii .Un exemplul elocvent în acest sens este vindecarea slăbănogului purtat de cei patru bărbați (Marcu II, 3-12), Mântuitorul îi iartă acestui suferind păcatele, înainte de a-i oferi vindecarea fizică.
Taina Maslului nu poate fi administrată unei persoane care refuză să căiască de păcatele săvârșite, ceea ce ne arată că această Taină nu este un act magic și că vindecarea ține de gradul de căință al bolnavului.
Participarea comunitară la rugăciunea pentru vindecare, este ceea ce deosebește Taina Maslului de Taina Pocăinței, cu care adesea este considerată complementară: ,,Privită prin prisma apartenenței eclesiale și prin efectele ei, Taina Maslului apare ca o Taină complementară Pocăinței” .
În Taina Pocăinței este evident caracterul individual al relației preot-penitent. Mărturisirea este implicată în Taina Maslului atunci când acest lucru este posibil, de aceea se poate spune ca Maslul are un caracter penitențial. Dacă Mărturisirea este implicată în Maslu, nu se poate considera că eficacitatea Taina Maslului este condiționată de Taina Pocăinței . În Taina Eleoungerii primează aportul comunitar în rugăciunea cu care cel neputincios este ajutat să scape de povara bolii care-l apasă, afirmându-se unitatea organică a mădularelor Trupului Tainic al Domnului în care ,,Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el” (1 Corinteni XII, 26).
Semnul dragostei din partea comunității eclesiale se manifestă prin comuniunea în rugăciune, și se arată în angajarea mai multora de a scăpa pe un membru al Bisericii de situația de neputință și de suferință în care se află. Trebuie să înțelegem că mai ales la boală simte omul trebuința comuniunii, căci omul slăbit prinde putere din dragostea semenilor săi.
Putem afirma că Taina Maslului este Taina comuniunii în rugăciune și în dragoste, căci numai comuniunea îi dă putere celui aflat în suferință ,,în primul rând prin faptul că toți cei ce vin și intră în comuniune cu semenul lor bolnav, vin cu credința în Hristos, Care a vindecat toată boala și toată neputința, a biruit moartea, a vindecat pe unii oameni pentru rugăciunile altora și a spus că unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, adică în credința în El și în dragostea între ei, este și El în mijlocul lor. Ei îl ajută pe cel bolnav numai pentru că fac transparentă și lucrătoare, prin credința și rugăciunea lor, prezența și puterea lui Hristos, numai pentru că înlesnesc comuniunea bolnavului cu Hristos prin credința lui, întărită de credința lor” .
Deci, ungerea cu untdelemn sfinţit a bolnavilor, săvârşită în biserică (atunci când este posibil), şi de către Biserică (cu participarea preoţilor şi a credincioşilor care exprimă prezenţa Bisericii), are ca scop tocmai reintegrarea celor aflaţi în suferinţă în comunitate, în Biserică. Fie că bolnavul este adus la biserică, fie că Biserica merge acolo unde este bolnavul, trebuie să înţelegem că Biserica, în calitatea ei de comunitate, stă alături de bolnav când acesta se află în suferinţă, reintegrându-l în trupul lui Hristos .
Eleoungerea – Taina vindecării
Vindecarea îşi are locul adecvat în centrul slujirii Bisericii . Este îndeajuns să ascultăm pericopele Evangheliilor ce se citesc în cadrul Sfintei Liturghii duminica şi în zi de sărbătoare, sau cuvintele rugăciunilor liturgice pline de sens duhovnicesc, pentru a observa cât de frecvent apare această temă. Cu atât mai mult, această temă devine un laitmotiv în ceea ce priveşte Taina Sfântului Maslu, care este exclusiv o Taină a vindecării sufleteşti şi trupeşti, o lucrarea sfântă săvârşită de preoţii Bisericii, prin care se împărtăşeşte celui bolnav harul nevăzut al tămăduirii suferinţelor trupeşti, întărirea sufletească şi iertarea păcatelor. Să ne gândim, de pildă, numai la versetul: ,,Şi rugăciunea credinţei îl va mântui pe cel bolnav” (Iacov 5, 15), şi înţelegem că rugăciunea credinţei, a Tainei, rugăciunea Bisericii îl va mântui pe cel aflat în suferinţă. Înlăuntrul Bisericii sunt toate, dar condiţia sine qua non este credinţa. Puterea de vindecare o găsim înlăuntrul Bisericii, în Taina Sfântului Maslu, ca Taină pentru vindecarea neputinţelor noastre .
Pentru că boala este o realitate complexă, tot complexă este şi vindecarea. Sfânta Taină a Maslului abordează la modul cel mai înalt această realitate complexă, în cadrul acestei Taine ne rugăm pentru vindecarea fizică, pentru vindecarea duhovnicească şi pentru iertare. Iar ca parte a vindecării duhovniceşti, ne rugăm pentru reintegrarea celor aflaţi în suferinţă în trupul Bisericii, în deplinătatea vieţii, indiferent care ar fi finalitatea bolii fizice, având conştiinţa că scopul ultim al vindecării creştine nu este altceva decât comuniunea cu Dumnezeu, intrarea în Împărăţia Sa .
Fără îndoială, vindecarea trupească este de dorit, şi este cerută de mai multe ori în cadrul Tainei Maslului. Totodată, această Taină nu intenţionează şi nu are ca scop să înlocuiască îngrijirile medicale specializate, şi în acelaşi timp Biserica este conştientă că Dumnezeu lucrează prin medici, că numai Dumnezeu putea să înzestreze omul cu inteligenţa de a dezvolta arta vindecării. Noi credem cu tărie că vindecarea, inclusiv tămăduirea trupească, este întotdeauna un dar de la Dumnezeu, chiar şi atunci când este transmis prin specialiştii din domeniul medical .
Mai multe texte din slujba Maslului se referă la vindecarea trupească, amintim numai rugăciunea a treia: ,, Doamne, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare; atinge‑Te de trup, potoleşte-i fierbinţeala, uşurează-i suferinţele şi-i izgoneşte toată boala cea ascunsă. Fii tămăduitorul robului Tău acesta (N); ridică-l pe dânsul din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte-l pe dânsul sănătos şi întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ţie şi să facă voia Ta” .
Vindecarea trupului nu implică numai vindecarea trupului, ci şi vindecarea duhovnicească. Iar vindecarea duhovnicească implică, mai întâi, iertarea păcatelor: ,,Cel ce eşti fără de început şi fără de sfârşit, Sfinte al sfinţilor, Care ai trimis pe Unul – Născut Fiul Tău să tămăduiască toată boala şi neputinţa sufletelor şi trupurilor noastre, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul acesta şi-l fă robului Tău acesta (N), care se va unge, spre izbăvire desăvârşită de păcatele lui şi spre moştenirea împărăţiei cerurilor” .
*
Închei, afirmând că în Taina Sfântului Maslu, ca în toate Tainele, ni se descoperă Hristos, iar în Hristos moartea nu mai există. Boala şi moartea nu mai sunt o temniţă, ci un prag spre o viaţă nouă: ,,Vindecarea este un sacrament pentru că scopul ei nu este sănătatea ca atare, restaurarea sănătăţii fizice, ci intrarea omului în viaţa Împărăţiei, în bucuria şi pacea Duhului Sfânt. În Hristos, toate din lume, şi aceasta înseamnă sănătatea, ca şi boala, bucuria şi suferinţa, au devenit înălţare spre această viaţă şi o intrare în această nouă viaţă, aşteptarea şi anticiparea ei” .
Pr. Dr. Andrei-Gabriel GHIAUR
Categories: Fără categorie
