In troparul care i-a fost inchinat este numit „al doilea mergator inainte al venirii lui Hristos”. Avand in vedere ca el a trecut din aceasta viata la cea cereasca fara sa moara, exista credinta ca atat el cat si Enoh vor veni inainte de a doua venire a Domnului sa lupte cu Antihrist. Cei doi vor denunta viclenia Antihristului si ratacirea in care multi vor cadea, intarind pe cei care vor ramane statornici in dreapta credinta. Asadar, asa cum in vechime Ilie a fost un aparator al dreptei credinte in timp de ratacire, asa se va arata si inainte ca Domnul sa vina sa judece lumea.Ilie este, potrivit textului biblic, un nume teoforic. In limba ebraica, Elijahu inseamna „Domnul e adevaratul Dumnezeu” sau „Yahwe este Dumnezeu”. De aici reiese ca numele pe care il poarta profetul este el insusi o marturisire de credinta.Sfantul Ilie i-a adus pe evrei la dreapta credinta atat prin asprime – ii cerere lui Dumnezeu sa inchida cerurile 3 ani si 6 luni si in acest timp nu va mai ploua, cat si prin milostivire, inviind pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului si aducand ploaie peste pamantul parjolit de seceta.Sfantul Ilie a fost atat de aproape de Dumnezeu, incat Domnul i-a implinit toate cererile sale. La rugaciunile lui Ilie, Dumnezeu a coborat din cer foc, a inviat un mort, a plouat pamantul, a despartit Iordanul si in cele din urma l-a inaltat pe profet la cer intr-un car de foc.Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul este si un om al dreptatii intr-o vreme de nedreptate. Sa nu uitam ca Sfantul a mustrat pe regele Ahab si pe regina Izabela nu doar pentru ratacirea de la dreapta credinta, ci si pentru ca au omorat un om sarac, pe Nabot, pentru a-i lua in stapanire via.Pentru a-i descoperi regelui ca preotii lui Baal erau slujitori ai idolilor, Ilie le cere acestora sa-si invoce dumnezeul pentru a cobori foc asupra jertfelor aduse de ei. Dupa mai multe cereri, focul nu se pogora. Atunci Ilie ridica un jertfelnic, folosind douasprezece pietre si uda cu apa lemnele si carnea adusa spre jertfa. La rugaciunile sale, Dumnezeu pogoara foc din cer ca sa mistuie jertfa, prefigurare a pogorarii Duhului Sfant asupra Apostolilor si asupra Sfintei Euharistii.
Dupa ce-l unge pe Elisei proroc si urmas al sau, dupa porunca Domnului (3 Regi 19, 16), Ilie este inaltat la ceruri. E bine sa mentionam ca ii lasa ca mostenire acestuia cojocul sau, aratand prin aceasta ca nimic din ceea ce este pamantesc nu putem lua cu noi, cand vom pleca din aceasta lume.Sfantul Ilie desi si-a desfasurat activitatea cu aproximativ 850 de ani inainte de venirea lui Hristos, ocupa un loc important in constiinta poporului. E de ajuns sa ne amintim de momentul in care Mantuitorul i-a intrebat pe Apostoli ce spun oamenii despre El. Ucenicii i-au raspuns ca unii Il considera: “Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul din prooroci” (Matei 16, 14).Sfantul Ilie este cinstit si ca sfantul care mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pamant. In cartea de cult numita „Liturghier”, gasim o slujba care se oficiaza in caz de seceta. Aceasta slujba oficiata „la vreme de neplouare si foamete“ contine o cerere in care este amintita mijlocirea Sfanului Ilie pentru poporul evreu si rugaciunile acestuia pentru ploaie: „Pentru ca rugaciunile noastre sa fie bineprimite si precum pe Ilie, oarecand, asa sa ne auda si pe noi si sa ne miluiasca, cu ploaie si cu buna intocmire a vazduhului, Domnului sa ne rugam”.Rugăciune catre Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetaTe cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputand rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat. Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe proorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie.Catre tine, preafericitul Domnului, Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeritii, chinuiti de arsita si seceta: Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinaam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. seceta: Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinaam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului.seceta: Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinaam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul si s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru. Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viata a cugetului catre Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii.Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumpatarii si poftelor. Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumpatarii si poftelor. Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decat poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazneala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite proorocule. Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmire a vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete.Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu: duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Ce învățăm noi de la Sfântul Prooroc Ilie? În primul rând, faptul că există doar un singur Dumnezeu adevărat și o singură credință adevărată. Chiar numele Ilie înseamnă «Domnul este Dumnezeul meu». Există o singură credință adevărată și nu pentru că am descoperit noi asta, nu pentru că ne-am dat noi cu părerea asupra acestui lucru, nu pentru că ne-am întâlnit într-un parlament al credinței și am votat care este credința cea adevărată și cum trebuie noi să credem, ci pentru că Dumnezeu, în nespusa Sa iubire de oameni, S-a revelat, întinzându-ne nouă mâna și spunându-ne: «[…] Eu sunt Dumnezeu și acestea sunt lucrurile pe care voi trebuie să le credeți despre Mine pentru a avea o relație». Credința noastră nu este o credință inventată de noi, ci una arătată de Însuși Dumnezeu.Al doilea lucru pe care îl învățăm de la Sfântul Prooroc Ilie e că, dacă există un Dumnezeu adevărat care ni S-a revelat și ne-a spus cum este El, atunci nu are rost să ne pierdem vremea cu alți dumnezei, cu alte credințe, păreri, perspective, asupra unui lucru atât de clar și atât de important. Nu trebuie să ne încurcăm viața cu lucrurile care ne încurcă. Există în relația cu Dumnezeu o seriozitate, pentru că de această relație depinde mântuirea noastră, și o frumusețe aparte, pentru că ce poate fi mai deosebit decât să te pregătești încă din această viață pentru o întâlnire atât de grozavă cu Cel care te-a creat?Al treilea lucru pe care îl învățăm de la Sfântul Prooroc prăznuit în această zi este că nu suntem singuri. Când proorocul se plânge lui Dumnezeu că este un om bătrân și neputincios și că trebuie să vorbească și preoților, și poporului necredincios, Dumnezeu îi spune că nu este singurul dreptcinstitor, ci că mai sunt în popor 7000 de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Din acest episod ne dăm seama că atunci când ni se pare că suntem singurii buni rămași, singurii în stare să facem lucrurile cele bune, Dumnezeu ne arată că mai sunt câțiva ca noi, primind astfel putere.Al patrulea lucru pe care îl învățăm astăzi este că oricât de tulburată ar părea această lume și oricât de împotrivitoare, noi nu trebuie să ne temem. Atunci când noi vedem în jurul nostru numai răutate, numai minciună, numai lipsă de orice sens, trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu în liniștea sufletului nostru, după cum Dumnezeu nu i s-a arătat pe munte lui Ilie în sunet de trâmbiță puternică sau de vânt năprasnic, ci în suflare ca de zefir, ca de vânt subțire. La fel cred că s-a întâmplat și la slujba de astăzi, când liniștea din sufletul fiecăruia s-a întâlnit cu liniștea rugăciunii celuilalt.Un ultim lucru pe care doresc a-l menționa este acela este că Sfântul Prooroc Ilie este respectat și iubit pentru că mesajul său nu trece odată cu trecerea vremurilor, arătându-se din aceasta că Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu de duminică sau de sărbătoare, ci un Dumnezeu viu și omniprezent”.
Categories: Fără categorie
