Introducerea
Se prezintă copiilor icoanele Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Pasărea și se adresează câteva întrebări introductive:
„Cine sunt persoanele reprezentate în icoane?”,
„Ce este un sfânt?”,
„Credeți că și în zilele noastre mai există oameni care ajung la sfințenie?”.
După ascultarea răspunsurilor, se amintește faptul că, în zilele de 4-5 iunie 2026, Biserica Ortodoxă Română a săvârșit proclamarea locală a canonizării celor două sfinte, oferind astfel credincioșilor noi modele de viețuire creștină.
Anunțarea temei
Astăzi vom cunoaște viața și virtuțile Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Pasărea și vom descoperi cum putem urma și noi exemplul lor de credință, rugăciune și iubire față de Dumnezeu.
Tratarea
Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, într-o familie credincioasă din București, primind la botez numele Floarea. A fost căsătorită și a avut mai mulți copii, dintre care cel mai cunoscut este viitorul Sfânt Ierarh Calinic de la Cernica. Prin exemplul vieții sale, și-a crescut copiii în frica de Dumnezeu și în dragoste față de Biserică. După moartea soțului său și după ce și-a împlinit îndatoririle de mamă, a ales să intre în obștea Mănăstirii Pasărea.
Aici a primit numele monahal Filofteia și s-a remarcat prin smerenie, ascultare și multă râvnă pentru rugăciune. Nu s-a considerat niciodată mai presus decât celelalte maici, deși era mama unui mare sfânt al Bisericii. Participa cu regularitate la slujbe, își îndeplinea cu responsabilitate ascultările și oferea tuturor un exemplu de bunătate și pace sufletească. Viața sa ne arată că sfințenia poate fi dobândită atât în familie, prin creșterea copiilor în credință, cât și în mănăstire, prin rugăciune și slujire smerită.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea - Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Născută pe 7 mai 1970 în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, Rodica Lazăr a intrat de tânără pe calea vieții monahale. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora.
În anul 2003, monahia Teodora s-a retras pe Muntele Giumalău, unde a dus o viață pustnicească, în singurătate și nevoință aspră. În 2007, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014.
Dorind o viață de nevoință mai intensă, a petrecut perioade îndelungate în liniște și rugăciune, dedicându-se postului, lecturii duhovnicești și rugăciunii neîncetate. În anul 2007 a primit schima mare cu numele Elisabeta. Mulți credincioși veneau la ea pentru sfat și rugăciune, fiind impresionați de smerenia și de pacea sufletească pe care le transmitea. A trecut la Domnul în anul 2014, lăsând în urmă imaginea unei vieți curate și sfinte. Prin canonizarea sa, Biserica ne arată că și în vremurile noastre există oameni care răspund chemării lui Dumnezeu și ajung la sfințenie.
Privind viața celor două sfinte, observăm că, deși au trăit în perioade diferite, amândouă au avut aceeași dorință: să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de toate. Rugăciunea, smerenia, ascultarea și dragostea față de aproapele au fost virtuțile care le-au împodobit viața și le-au făcut vrednice de cinstirea Bisericii.
Fixarea
Se adresează copiilor câteva întrebări: Cine a fost mama Sfântului Calinic de la Cernica? La ce mănăstire au viețuit cele două sfinte? Ce virtuți au avut ele? Ce asemănări observăm între viața Sfintelor Filofteia și Elisabeta?
Asocierea
Se citește cuvântul Mântuitorului: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Copiii sunt invitați să arate cum au împlinit cele două sfinte această fericire evanghelică prin viața lor de rugăciune, smerenie și curăție sufletească.
Generalizarea
Sfințenia nu este doar o realitate a trecutului. Dumnezeu cheamă la sfințenie pe fiecare om, indiferent de vârstă, ocupație sau locul în care trăiește. Viața Sfintelor Filofteia și Elisabeta ne arată că orice creștin poate deveni prieten al lui Dumnezeu dacă Îl iubește și Îi urmează poruncile.
Aplicarea
Copiii sunt îndemnați să aleagă o faptă bună pe care să o împlinească în săptămâna următoare, inspirându-se din viața celor două sfinte: mai multă rugăciune, ascultare față de părinți, ajutorarea celor aflați în nevoie, participarea la Sfânta Liturghie sau evitarea certurilor și a cuvintelor urâte. Astfel, fiecare poate începe să urmeze drumul sfințeniei prin pași mici, dar statornici.
